6 definiții pentru polemarh
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
polemarh sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: ngr πολέμαρχος cf fr polémarque] (Înv) 1 Conducător de oști din Grecia antică. 2 Ofițer sau magistrat însărcinat cu treburi administrative în timpul războiului.
POLEMÁRH s.m. Comandant al armatei (din Grecia antică). [< gr. polemarchos, cf. fr. polémarque].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEMÁRH s. m. comandant al armatei (în Grecia antică). (< fr. polémarque, gr. polemarkhos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!polemárh (-le-marh/-lem-arh) s. m., pl. polemárhi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polemárh s. m. (sil. mf. -lem-), pl. polemárhi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
POLEMÁRH (< fr.) s. m. (În Grecia Antică) Conducător de oști; unul dintre cei nouă arhonți însărcinat cu treburi administrative în timp de război.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -lem-
| substantiv masculin (M16) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||