optziuni
  • info

18 definitzii pentru pogonici

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

POGONÍCI pogonici s. m. (Pop.) Baiat care mana vitele. Din bg. pogonič sb. pogonić.

pogonici [At: DOSOFTEI V. S. decembrie 247v/31 / V: (rar) ~orici (reg) pocan~ sm ~gan~ ~gan~ ~naci / Pl: (13) (45) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Baiat care mana vitele la arat in cireada la car Si: (reg) birish pognitor pogonash (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoana care tzine coarnele plugului cand se ara Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrator agricol platit dupa numarul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; if poganici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucata de fier pe grindeiul plugului de care se agatza cele doua lantzuri de la cotiga Si: (reg) cruce. corectata

POGONÍCI pogonici s. m. (Pop.) Baiat care mana vitele. Din bg. pogonič scr. pogonić.

POGONÍCI pogonici s. m. (Popular) Baiat care mina vitele la arat. Viorelele incepusera a se ivi pe ogoare shi pogonicii le rupeau shi le puneau la palarii. SANDUALDEA U. P. 179.

POGONÍCI ~ m. pop. Baiat care mana vitele (in timpul aratului). /<bulg. pogonitz

pogonícĭ m. pl. tot asha (vsl. pogoničĭ care inchiriaza munca care conduce lucrurile; rut. pogonič minator. V. pohontz). Mold. Cel ce mina boiĭ la plug (in Trans. poganicĭ). Dobr. Pogonar lucrator agricol cu pogonu.

pocanici sm vz pogonici

poganaci sm vz pogonici

poganici sm vz pogonici

poganici2 sm vz pogonici

pogorici2 sm vz pogonici

pogoniciu m. cel ce mana plugul. [Serb. POGONIČ].

pogonár m. (d. pogon). Munt. Lucrator agricol agajat cu pogonu nu cu ziŭa. (In Dobr. shi pogonicĭ). Mold. Lucrator la vie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

pogoníci (pop.) s. m. pl. pogoníci art. pogonícii

pogoníci s. m. pl. pogoníci

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

POGONÍCI s. (reg.) plugar. (~ este baiatul care mana vitele la arat.)

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este baiatul care mina vitele la arat.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

pogoníci pogoníci s.m. (reg.) 1. baiat care mana vitele la plug; birish pognitor. 2. persoana care tzine coarnele plugului. 3. lucrator agricol platit cu pogonul (dupa pogoanele lucrate). 4. (cu forma: poganici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucata de fier prinsa de grindeiul plugului de care se agatza cele doua lantzuri de la cotiga; crucea plugului.

Intrare: pogonici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogonici
  • pogoniciul
  • pogoniciu‑
plural
  • pogonici
  • pogonicii
genitiv-dativ singular
  • pogonici
  • pogoniciului
plural
  • pogonici
  • pogonicilor
vocativ singular
  • pogoniciule
  • pogonice
plural
  • pogonicilor
pocanici
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
poganici
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
poganaci
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

pogonici, pogonicisubstantiv masculin

  • 1. popular Baiat care mana vitele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plugar diminutive: pogonicel
    • format_quote Viorelele incepusera a se ivi pe ogoare shi pogonicii le rupeau shi le puneau la palarii. SANDUALDEA U. P. 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.