pocinog [At: KLEIN D. 401 / V: (reg) ~oc ~ov ~ciomoc ~cionoc ~cion~ puci~ / Pl: ~oage sn ~uri sn (rar) ~ogi sm / E: slv починокъ ucr починок] 1 sn (Ivp; construit cu verbul „a face”) Inceput de bun augur al unei actziuni. 2 sn (Ivp; spc) Saftea. 3 sn (Reg; ila) Bun de (sau la) ~ Care este aducator de noroc. 4 sn (Reg; ial) Bun de saftea. 5 sn (Construit cu verbul „a face”) Ceea ce provoaca cuiva un neajuns o neplacere o suferintza. 6 sn (Ccr) Necaz. 7 sn Incurcatura. 8 sn (Reg; ilv) Ai face (cuiva) ~ul A omori. 9 sm (Olt) Epitet dat unui copil zburdalnic shtrengar. 10 sn (Reg; if pocinov) Lucru de nimic Si: fleac.

POCINÓG pocinoage shi pocinoguri s. n. (Mai ales in constructzii cu verbul «a face») 1. Fapt lucru neplacut belea bucluc boroboatza. Trebuie dusa nebuna de aici k ne face un pocinog ingrozitor. DUMITRIU B. F. 148. Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU R. I 84. Il scapase de multe nacazuri dar i facuse shi mult amar multe pocinoage in lunga viatza trudita a dumisale. POPA V. 102. 2. (Regional) Inceput; saftea. Ia poftim de incaleca pe Balan jupineasa zise parintele de tot posomorit sa facem pocinog sfintului Nicolai cel din cui. CREANGA O. A. 34. Varianta: pocinóc (HOGASH M. N. 215 ALECSANDRI T. 1547) s. n.

POCINÓG ~uri n. 1) Situatzie complicata shi neplacuta; bucluc; belea; incurcatura. 2) reg. Inceput de bun augur. /<sl. potzinoku

pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea: sa fac eu pocinogu inchisorii din pricina unui proclet! AL.; 2. bocluc: a da de pocinog. [Slav. POCĬNŬKŬ inceput bun sau rau (de unde notziunea de piaza rea)].

pocinóg shi (vechĭ) óc n. pl. oage shi oace urĭ (vsl. počinŭkŭ inceput d. pocentipočinon a incepe; rus. počinok cimp destzelenit). Rar. Saftea inceput: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. Intimplare neplacuta. A da de pocinog a da de belea.

pocinoc s vz pocinog

pocinov sn vz pocinog

pociomoc sn vz pocinog

pocionoc sn vz pocinog

pocionog sn vz pocinog

pucinog s vz pocinog

pocinóg s. n. pl. pocinoáge

pocinóg s. n. pl. pocinoáge

pocinog noage.

POCINÓG s. 1. v. pozna. 2. v. necaz.

POCINÓG s. v. saftea.

POCINOG s. 1. boroboatza isprava nazbitie nazdravanie pozna shotie trasnaie (reg.) boatza dandana dananaie dandanaie nasarimba (Mold. shi Bucov.) palotie (prin Ban.) snoaba (Mold. Bucov. shi Transilv.) tonoasa (inv.) bosma. (Ce ~ ai mai facut?) 2. belea bucluc dandana incurcatura napasta neajuns necaz nemultzumire nenorocire neplacere nevoie pacoste rau suparare (inv. shi pop.) pozna rautate (pop.) alagea daravera pacat ponos potca poticala zaduf (inv. shi reg.) nacafa nagoda (reg.) dananaie incurcala nazbik nazdravanie pacostenie shuga shugubina toroapa (prin Mold.) bacala (Transilv.) bai (Ban. Maram. shi Bucov.) beda (Mold.) chichion (Olt. shi Ban.) cotoarba (Olt. Ban. shi Transilv.) dabila (inv.) nesosintza nevointza patima satara stenahorie. (Ce ~ a cazut pe el!)

pocinog s. v. SAFTEA.

pocinóg (guri) s. n. 1. Saftea prima vinzare din zi. 2. Inceput. 3. Bucluc boroboatza. Sl. počinŭkŭ „inceput” (Cihac II 269; Conev 78) cf. ceh. počinek.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rau (involuntar).