opțiuni
  • info

11 definiții pentru plimbăreț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. -ăreț.

PLIMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. -ăreț.

plimbăreț, ~eață a [At: CONACHI / V: (îrg) preumblă~, primblă~ / Pl: ~i, ~e / E: plimba + -ăreț] (Prt) Căruia îi place să se plimbe mult, să umble fără rost, să hoinărească Si: (înv; prt) plimbătareț.

PLIMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Care se plimbă (prea) mult, căruia îi place să se plimbe (fără rost), să călătorească, să hoinărească. Un nor de vară... pluti într-o clipă deasupra șoselei, vărsînd din el o ploaie... peste plimbăreața lume bucureșteană. MACEDONSKI, O. III 40. ◊ (Substantivat) Din întuneric le venea în față un alt grup de plimbăreți. ARDELEANU, D. 130.

PLIMBĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care este predispus să se plimbe; amator de plimbări. /a plimba + suf. ~ăreț

preumblăreț, ~eață a vz plimbăreț

primblăreț, ~eață a vz plimbăreț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plimbăréț adj. m., pl. plimbăréți; f. plimbăreáță, pl. plimbăréțe

plimbăréț adj. m., pl. plimbăréți, f. sg. plimbăreáță, pl. plimbăréțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLIMBĂRÉȚ adj., s. umblăreț, (înv.) plimbătareț. (Mare ~ mai ești!)

PLIMBĂREȚ adj., s. umblăreț, (înv.) plimbătareț. (Mare ~ mai ești!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plimbăreț, plimbăreți s. m. (intl.) 1. delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. vagabond.

Intrare: plimbăreț
plimbăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimbăreț
  • plimbărețul
  • plimbărețu‑
  • plimbăreață
  • plimbăreața
plural
  • plimbăreți
  • plimbăreții
  • plimbărețe
  • plimbărețele
genitiv-dativ singular
  • plimbăreț
  • plimbărețului
  • plimbărețe
  • plimbăreței
plural
  • plimbăreți
  • plimbăreților
  • plimbărețe
  • plimbărețelor
vocativ singular — —
plural — —
preumblăreț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
primblăreț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plimbăreț, plimbăreațăadjectiv

  • 1. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plimbătareț umblăreț
    • format_quote Un nor de vară... pluti într-o clipă deasupra șoselei, vărsînd din el o ploaie... peste plimbăreața lume bucureșteană. MACEDONSKI, O. III 40. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Din întuneric le venea în față un alt grup de plimbăreți. ARDELEANU, D. 130. DLRLC
etimologie:
  • Plimba + sufix -ăreț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.