pinaclu sn [At: DN³ / Pl: ~ri / E: fr pinacle] Element de constructzie in forma de piramida sau de clopotnitza situat in partea superioara a unui contrafort.

PINÁCLU s.n. Element de constructzie in forma de piramida sau de clopotnitza situat in partea superioara a unui contrafort. [< fr. pinacle cf. lat. pinna crenel].

PINÁCLU s. n. 1. partea cea mai inalta a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de constructzie piramidala sau conica alungita care echilibreaza unele piese in consola. 4. forma inaltzata dintro roca dura cu marginile abrupte. (< fr. pinacle lat. pinnaculum)

!pináclu (arhit.) (naclu) s. n. art. pináclul; pl. pinácluri

pináclu (arhit.) s. n. (sil. clu) art. pináclul

PINÁCLU (< fr. {i}; {s} lat. pinna „crenel”) s. n. (ARHIT.) Element constructiv shi totodata decorativ de forma unei piramide sau a unei clopotnitze mici ashezat in partea superioara a unui contrafort spre ai spori stabilitatea; a fost folosit cu precadere in arhitectura gotica (ex. altarul bisericii Sankt Wolfgang Austria). In arhitectura medievala romaneasca p. apare adesea la monumentele gotice din Transilvania (la corul Bisericii Negre din Brashov p. sunt decorate cu fleuroane).