pileag, ~ă a vz peleag

PILEÁG, -Ă, pilegi, -e, adj. (Regional) Chel, pleșuv. Fata aceea era foarte frumoasă, dar fiind pleșugă (pileagă ), adecă cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl său în ochi. RETEGANUL, P. II 67.

PILEÁG, -Ă, pilegi, -e, adj. (Reg.) Chel, pleșuv.

felegos, ~oasă a [At: MARIAN, V. 106 / V: ~lelgos / Pl: ~oși,~oase] (Trs; Mol; Buc) 1 a Zdrențăros. 2 a Murdar. 3-4 smf, a (Îf felelgos) (Persoană) pe care stau rău hainele. etimologie lipsă în original

peleag, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 355/21 / V: ~eg, pil~, pileg / Pl: ~egi, ~ege, (5) ~uri / E: cf pilug] (Trs; Ban) 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care este fără păr. 2 a (Spc) Chel. 3 a (D. păsări) Care este fără pene Si: golaș. 4 a (Îs) Grâu ~ Specie de grâu nedefinită mai îndeaproape. 5 snp (Olt) Teren despădurit. 6 a (Fig; d. oameni) Fără bani Si: sărac. 7 a (Fig; d. oameni) Care este fără căpătâi Si: haimana.

peleg, ~ă a vz peleag

pileg, ~ă a vz peleag

felegós, fefelegós, -oásă (nord) și péleg, -ă (Trans. sud-est) adj. și s. (d. felegă). Răŭ îmbrăcat, golan.

péleg, -ă, V. felegos.

PELEÁG adj. v. chel, golaș, pleșuv.

peleag adj. v. CHEL. GOLAȘ. PLEȘUV.

peleág (-gă), adj. – Chel, fără păr. – Var. peleg. Origine necunoscută. Se folosește în Banat. Der. dintr-un sl. *plĕchŭ (Tiktin) este incertă, chiar și legătura cu felegos „zdrențăros” (Scriban). Cf. pilug ?