O definiție pentru periteciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERITÉCIU s. n. organ de fructificație, care produce ascele, la unele ciuperci și la licheni. (< fr. périthèce, lat. perithecium)
Intrare: periteciu
periteciu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)