PENTA „de cinci ori”. ◊ gr. pente „cinci” > fr. penta germ. id. engl. id. > rom. penta. □ ~carp (v. carp) adj. cu cinci fructe; ~centru (v. centru) adj. cu cinci pinteni; ~ciclic (v. ciclic) adj. (despre elemente florale) dispus pe cinci cicluri; ~coc (v. coc) adj. care are cinci semintze sau fructe; ~dactil (v. dactil) adj. s. n. (animal) care are cinci degete; ~decagon (v. deca v. gon₂) s. n. poligon plan cu 15 laturi; ~edru (v. edru) s. n. poliedru cu cinci fetze; ~fil (v. fila) adj. cu cinci frunze; ~filetic (v. filetic) adj. (despre hibrizi) care provine din cinci linii parentale; ~gin (v. gin) adj. care are cinci pistile; sin. pentaginic; ~gon (v. gon₂) s. n. poligon cu cinci laturi; ~lof (v. lof) adj. (despre dintzi) cu cinci creste; ~logie (v. logie₂) s. f. asociere simultana a cinci simptome; ~mer (v. mer) adj. 1. Format din cinci partzi sau elemente. 2. (Despre insecte) Cu tarsul divizat in cinci partzi; ~merie (v. merie) s. f. insushirea de a fi pentamer; ~metru (v. metru₁) s. m. vers format din cinci picioare; ~petal (v. petal) adj. (despre corola) care are cinci petale; ~pter (v. pter) adj. (despre fructe) cu cinci aripioare; ~sperm (v. sperm) adj. cu cinci semintze; ~stih (v. stih) adj. (despre organe vegetale) dispus pe cinci shiruri longitudinale; ~stil (v. stil) adj. s. n. 1. s. n. Templu antic cu cinci coloane. 2. adj. (Despre o floare) Care are cinci stile; ~tonie (v. tonie) s. f. sistem muzical provenit din oligocordie care cuprinde doar cinci sunete in cadrul octavei shi care se organizeaza in jurul unei tertze mari sau mici; ~valent (v. valent) adj. care are valentza cinci.