PEDIGRÍ, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [Var.: pedigríu, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl, fr. pedigree.

pedigri sn [At: ENC. VET. 125 / S și: ~ree / V: (îvp) ~reu, ~riu / Pl: ~uri / E: eg, fr pedigree] 1 Genealogie a unui animal domestic reproducător de rasă. 2 Listă a ascendenților din pedigri (1), întocmită pentru mai multe generații.

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÍU s. n. v. pedigri.

pedigree sn vz pedigri

pedigreu s vz pedigri

pedigriu s vz pedigri

PEDIGRÉE s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigrí, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PEDIGRÍU s. n. Genealogia unui animal domestic de rasă (mai ales a unui cal de curse); documentul care arată originea unui astfel de animal.

PEDIGRÉE s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasă; lista ascendenților unui asemenea animal. [Scris și pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ „22” 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigrí; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)

PEDIGRÍU n. 1) Origine genealogică a unui animal de rasă pură (mai ales a unui cal). 2) Document care indică această origine. [Sil. -griu] /<engl., fr. pedigree^[1]

!pedigrí (-di-gri) s. n., art. pedigríul; pl. pedigríuri

pedigríu s. n. (sil. -griu), art. pedigríul