panzehru sn [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: ~nțoher, padzerh / Pl: ~uri, (sm) ~i / E: tc panzéhir] (Înv) Piatră formată în organele unor animale, considerată de medicii orientali ca un antidot.

panzéhru n., pl. urĭ (turc. panzehir, d. pers. pad-zehr, contra-otravă, de unde și ngr. pantzéhri, sp. bezoar, fr. bézoard). Vechĭ. Un fel de concrețiune petroasă care (pin grămădirea păruluĭ luat cu limba pin lingere) se formează în stomahu rumegătoarelor și căreĭa i se atribuĭa odată proprietățĭ miraculoase (ca tulisman și antidot). – Se zice și egagropil.

padzerh sn vz panzehru

panțoher sn vz panzehru

panzéhru (-ruri), s. n. – Bezoar, piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot. Tc. panzehir, din per. badzehr (Tiktin), de unde sp. bezoar, fr. bézoard. Sec. XVII, înv.

panzéhru, panzéhruri, s.n. (înv.) piatră formată în organele unor animale.