PANTEC pantece s. n. (Pop.) 1. Parte a corpului la om shi la animale situata intre torace shi bazin formata dintro cavitate in care se afla stomacul intestinele organele de reproducere etc.; abdomen burta foaie vintre. ◊ Expr. Parca are oase in pantece se spune despre cineva care se apleaca foarte greu. A fi cu pantecele la gura = a fi insarcinata. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pantecele lipit de coaste = foarte flamand sau foarte slab. A se inchina pantecelui = a fi peste masura de lacom a trai numai pentru mancare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pantecele mamei = inainte de a se nashte. ◊ Expr. A lua (sau a avea a purta) in pantece = a ramane sau a fi insarcinata. A trai (sau a fi a se simtzi) k in pantecele mamei = a se simtzi foarte bine shi in sigurantza. 4. Fig. Partea dinauntru a unui obiect a unei incaperi etc.; interior adancime. 5. Fig. Partea bombata ieshita in afara a unor obiecte; interiorul acestor partzi. [Var.: pantece s. n.] Lat. pantex ticis.

pantec sn vz pantece

PANTEC s. n. v. pantece.

PANTECE s. n. v. pantec.

pantece sn vz pantece

pancete sn vz pantece

panceti sn vz pantece

pancite sn vz pantece

pantace sn vz pantece

pantce sn vz pantece

pantece sn [At: PSALT. HUR. 34^r/13 / V: ~tec (inv) pan~ (reg) ~ncete ~nceti ~ncite pantace ~eci ~tice ~tici pantce pin~ puncite pun~ / Pl: ~ (rar) ~eci / E: ml pantex icis] 1 sn Parte a corpului la om shi unele animale dintre torace shi bazin avand in interior o cavitate cu stomacul ficatul pancreasul splina shi intestinele Si: abdomen burta (ivp) matz (reg) bardan buft burduh burduhan doba foale ranza vintre. 2 sn (Prc) Regiune exterioara vizibila bombata a pantecelui (1) Si: abdomen burta (reg) bardan burduh burduhan doba. 3 sn (Fig) Profunzime. 4 sn (Pop; ie) Ai face (cuiva) ~le cobza A bate pe cineva foarte tare. 5 sn (Fam; ie) (Parca) are oase in ~ Se spune despre cei care se apleaca greu. 6 av (Ivr; ie) A cadea ~ A cadea la pamant pe toata intinderea corpului. 7 av (Ivr; iae) A cadea brusc. 8 sn (Inv) Portziune de piele de blana de pe pantecele (2) animalelor. 9 sn (Pop; prc) Stomac. 1011 sn (Pop; ie) Cu ~le lipit de coaste (sau de spate) Se spune despre un om (foarte plapand sau) foarte slab. 1213 sn (Rar; ie) A pune lume in ~ (A manca sau) a bea cu lacomie. 1415 sn (Ie) (A shti ai pasa etc.) (de) (cele) ale ~lui A fi interesat numai (de hrana sau) de asigurarea celor necesare vietzii. 16 sn (Reg; ie) A face (gatul leica shi) ~le balerca A fi betziv. 17 sn (Pop; pex) Uter. 18 sn (Ilav) Din ~le mamei Inca dinainte de a se nashte. 19 sn (Pfm; d. femei; ila) Cu ~le la gura Insarcinata in stadiu avansat. 2021 sn (Ivp; ie) A lua (sau a avea a purta) in ~ ori a fi cu ciolane in ~ (A ramane sau) a fi insarcinata. 22 sf (Pfm; ie) A trai (sau a fi a se simtzi) k in ~le mamei (sau maicii) A trai bine in belshug shi in sigurantza. 2324 sn (Reg; euf) Organe genitale (ale femeii sau) ale barbatului. 25 sn (Inv; pex) Inima Vz rarunchi. 26 sn (Mar; Trs; if pantice pancite) Toba de porc. 2728 sn (Pan) (Parte bombata ieshita in afara a unor obiecte forme de relief etc. sau) interior contzinut al acestei partzi. 29 sn (Pan) Interior. 30 sn (Spc) Cutie de rezonantza la unele instrumente cu coarde. corectata

panteci sn vz pantece

pantice sn vz pantece

pintece sn vz pantece

puncite sn vz pantece

puntece sn vz pantece

PANTECE pantece s. n. 1. Parte a corpului la om shi la animale situata intre torace shi bazin formata dintro cavitate in care se afla stomacul intestinele organele de reproducere etc.; abdomen burta foale vintre. ◊ Expr. Parca are oase in pantece se spune despre cineva care se apleaca foarte greu. A fi cu pantecele la gura = a fi insarcinata. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pantecele lipit de coaste = foarte flamand sau foarte slab. A se inchina pantecului = a fi peste masura de lacom a trai numai pentru mancare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pantecele mamei = inainte de a se nashte. ◊ Expr. A lua (sau a avea a purta) in pantece = a ramane sau a fi insarcinata. A trai (sau a fi a se simtzi) k in pantecele mamei = a se simtzi foarte bine shi in sigurantza. 4. Fig. Partea dinauntru a unui obiect a unei incaperi etc.; interior adancime. 5. Fig. Partea bombata ieshita in afara a unor obiecte; interiorul acestor partzi. [Var.: pantec s. n.] Lat. pantex ticis.

PÍNTECE (rar) pintece s. n. I. 1. Partea de sub piept a corpului (la om shi la animale) in care se afla stomacul intestinele organele de reproducere etc.; burta abdomen. Bietul grec cobori din firida shi tzininduse cu miinile de pintece se tot ruga. GALACTION O. I 84. Copii goi cu pintecele rotunde cu parul cirliontzat shi imbicsit inghit lacom imbucaturi de mamaliga. DELAVRANCEA V. V. 117. Iata vezi pintecele meu e doldora ba am dat shi de pomana caci nam mai putut minca. SHEZ. III 130. ◊ Expr. Ai face (cuiva) pintecele cobza (sau coastele pintece) = a bate (pe cineva) foarte tare. Ia sai faci chica topor spinarea doba shi pintecele cobza zise Setila caci altmintrelea nici nu e de chip so scotzi la capat cu buclucashul acesta. CREANGA O. A. 253. SHii da piste un omushor care tzia face coastele pintece. NEGRUZZI S. I 250. 2. (Cu sens restrictiv) Stomac. Acush sor shi aduce bucatele shi vinul shi numai deatzi avea pintece unde sa le punetzi. CREANGA O. A. 255. Apoi la hramul bisericii se tzinea praznicul cite o saptamina incheiata; shi numai sa fi avut pintece unde sa pui coliva shi bucatele atit de multe erau. id. ib. 38. ◊ Loc. adv. Cu pintecele lipit de coaste = flamind tare infometat. Petrecuse el iarna cum petrecuse cu putzini taciuni in vatra shi cu pintecele cam lipit de coaste. GANE N. III 182. ◊ Expr. Ai sa faci broashte in pintece se spune in gluma celui care bea multa apa. A se inchina pintecelui = a fi peste masura de lacom a trai numai pentru mincare. 3. Organul femeii in care se dezvolta fetusul; uter. Dar gratzia celui ce ma deosebise din pintecele mamei mele. voia intraltfel. GALACTION O. I 56. Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat in pintecele ei pe domnul de mine al Moldovei. DELAVRANCEA A. 52. Fig. Din pintecele urii nascu amorumi viu! MACEDONSKI O. II 115. ◊ Expr. A lua (a avea sau a purta) in pintece = a ramine (sau a fi) insarcinata. Pasamite luase in pintece. ISPIRESCU L. 120. ◊ (Familiar) A trai (a fi a se simtzi) k in pintecele maicii sale = a trai bine shi in belshug a se simtzi foarte bine shi in sigurantza. A fi cu pintecele la gura = a fi insarcinata a avea o sarcina inaintata. II. Fig. 1. Partea dinauntru a unui lucru; interior adincime. Scobi in pintecele acelui munte o multzime de camari shi camarutze incit se ratacea printrinsele dar fi fost nu shtiu cine. ISPIRESCU U. 116. (SHi in forma pintec) Simtzea in nari aburii de borsh acru tzishnitzi din pintecul bucatariilor. CAMILAR N. II 139. 2. Partea bombata ieshita in afara a unor obiecte (vase vehicule etc.). Pintecele garafei. ▭ SHlepul era cufundat pe sfert in apa. SHi cum stateau ei culcatzi pe paie in fund auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoara fatza apei shushotind shi gilgiind pe linga pintecele de metal. DUMITRIU N. 135. Varianta: pintec (DUMITRIU N. 137 MACEDONSKI O. I 70) s. n.

PANTECE ~ n. 1) (la om shi la animale) Parte a corpului dintre torace shi bazin in care se afla stomacul intestinele shi alte organe; burta; abdomen. ◊ A fi cu ~le la gura a fi intrun stadiu avansat de graviditate. 2) Organ in forma de punga in care are loc digestia alimentelor; stomac. ◊ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flamand; rupt de foame. 3) pop. (la om shi la animale vivipare) Cavitate interna a aparatului genital feminin in care se dezvolta embrionul; uter; mitra. ◊ Inca din ~le mamei inca inainte de a se nashte. A lua (sau a avea a purta) in ~ a fi insarcinata. 4) fig. Parte proeminenta a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. Parte interioara a proeminentzei unui obiect. /<lat. pantex ~icis

pantec(e) m. 1. cea mai mare din cavitatzile corpului contzinand stomacul shi intestinele; fig. teai robit pantecului CR.; 2. profunditate: in pantecele acestor muntzi. [Lat. PANTECEM].

píntece n. pl. tot asha k shi nume (lat. pántex pánticis m. pintece it. páncia pánza pv. pansa fr. panse cat. panxa sp. panza pg. pança. V. pantzir spintec). Burta abdomen acea parte a corpuluĭ care contzine stomahu shi intestinele. Stomah: nu viri atita mincare in pintece. Unflatura k un pintece burta birdan: tabla asta face pintece. Interior adincime: pintecele pamintuluĭ. Fig. Apetit de mincare lacomie: un om dedat pinteceluĭ. Lacomie apetit in general: pintecele demagogilor. In vest pintec pl. e.

!pantec (pop.) s. n. pl. pantece

!pantec/pantece (pop.) s. n. pl. pantece

pantece v. pantec

pantece s. n. pl. pantece

pintece

pantece sg. shi pl.

PANTECE s. v. abdomen.

PANTECE s. v. inima interior mitra stomac suflet uter.

PINTECE s. (ANAT.) abdomen burta (inv. shi pop.) matze (pl.) (pop.) inima (reg.) bandor birdan burduh burduhan doba foale. rinza vintre (prin Mold.) buft.

pintece s. v. INIMA. INTERIOR. MITRA. STOMAC. SUFLET. UTER.

pintéce (pintece) s. n. Abdomen burta. Var. pintec pintic(e). Mr. pintic(a) pintitze megl. pǫntitzi. Lat. pantĭcem (Diez I 302; Pushcariu 1321; CandreaDens. 1392; REW 6207) cf. it. pancia (calabr. pántici) prov. pansa fr. panse cat. panxa sp. panza port. pança alb. plëndes (Philippide II 650). Uz general rar in Munt. (ALR I 42). Der. pintecare (var. pintecar(a)ie) s. f. (diaree); pintecos (mr. pinticos) adj. (cu burta mare) poate direct din lat. pantĭcōsus (Pushcariu 1322; CandreaDens. 1393). Cf. spinteca.

pantece (pantec pancete) s.n. Burta stomac: „Nas carligat / Pancete vargat...” (Papahagi 1925: 300; Sacel). Lat. pantex ticis (SHaineanu Scriban; Diez Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).

a avea furnici in pantec expr. (er.) a fi excitat