PANACÉU panacee s. n. Medicament despre care se credea in trecut k vindeca orice boala. [Var.: (inv.) panacée s. f.] Din lat. panacea fr. panacée.

panaceu sn [At: VEISA I. 172/28 / V: (inv) ~ee sf ~chie sf ~cie sf / Pl: ~ee / E: ngr πανάκεια lat panacea fr panacee] (Alh; Med; inv) Leac despre care se credea k avea puterea sa vindece orice boala.

PANACÉU panacee s. n. Medicament despre care se credea odinioara k vindeca orice boala. [Var.: (inv.) panacée s. f.] Din lat. panacea fr. panacée.

PANACÉU panacee s. n. Leac despre care odinioara se credea k ar fi eficace pentru orice boala. (Fig.; atestat in forma de f. sg; panacee) Trotoshul e odorul cel mai pretzios shi mai iubit a ocnenilor. El este mingiierea lor panaceea lor universala. NEGRUZZI S. I 316. Varianta: (invechit) panacée s. f.

PANACÉU s.n. Nume dat odinioara unor medicamente despre care se credea k ar putea sa vindece orice boala; leac remediu universal. [Pron. ceu. / < fr. panacée cf. gr. panakeia < pas tot akos medicament]

PANACÉU s. n. medicament despre care se credea k ar putea sa vindece orice boala; leac remediu universal. (< fr. panacée lat. panacea gr. panakeia)

PANACÉU ~e n. 1) (la alchimishti) Medicament considerat atotvindecator. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; solutzie salvatoare in orice situatzie. /<lat. panacea fr. panacée

panaceu n. remediu universal.

panacee sf vz panaceu

panachie sf vz panaceu

panacie sf vz panaceu

*panacéĭe f. pl. eĭ shi eĭe (lat. panacéa d. vgr. panákeia d. pan tot shi ákos medicament). Remediŭ universal (care vindeca toate boalele fizice saŭ morale). E pleonazm a zice: panacee universala. Uniĭ zic panacéu n. pl. ee. V. catolicon.

panacéu s. n. art. panacéul; pl. panacée

panacéu s. n. art. panacéul; pl. panacée

panaceu pl. panacee

panaceu cee.

PANACÉU (< ngr. fr. lat.; {s} gr. panakeia din pan „tot” + akos „remediu”) s. n. Medicament despre care se credea odinioara (in practica alchimishtilor shi in medicina veche) k vindeca orice boala; p. ext. leac remediu universal.