2 definiții pentru oștoc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oștoc s [At: ALR II, 3950/29 / V: (reg) hăș~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Placă groasă de lemn pe care se toacă zarzavaturile sau carnea Si: fund, tocător.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oștóc s.n. (reg.) tocător, fund.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oștoc
oștoc substantiv neutru
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)