otzari [At: PSALT. 207 / V: (inv) ~ri otzeri otzeri (cscj) ~ra / Pzi: ~rasc / E: bg оцеря] (Ivp) 1 vr A se mania. 2 vr A se rasti la cineva. 3 vr A se revolta. 4 vr A se ingrozi. 5 vr A se mahni. 6 vt A scarbi. 7 vr A face grimase din cauza unei bauturi sau a unei mancari neplacute Si: a se stramba.

OTZARÍ otzarasc vb. IV. Refl. 1. A se minia a se intarita a se infuria a se burzului; a se rasti la cineva. Ducavoda sa otzarit shi a strigat cu minie. SADOVEANU Z. C. 234. Ci lasale incolo de terfeloage mai baiete... se otzara Ruxanda Duhu ascunzindule k pe nishte dushmani ai casei. C. PETRESCU R. DR. 29. ◊ Tranz. A mihni a supara. Acuma sta shi doarme dupa ce shia otzarit inima. C. PETRESCU i. II 176. 2. A face grimase a se incrunta a se strimba (din cauza unei bauturi sau mincari acre sau neplacute). Annie gusta shi se otzari rizind. C. PETRESCU C. V. 194. ◊ Tranz. fact. Spuma de drojdie din caleafara de tare otzari pe meseni. Contabilul se scutura k de friguri. STANOIU C. I. 88. Variante: otzarí (NEGRUZZI S. I 120) otzerí (GALACTION O. I 48 COSHBUC P. I 226 ALECSANDRI T. II 9 NEGRUZZI S. I 292) otzeri (CREANGA P. 204) vb. IV.

A SE OTZARÍ ma ~asc intranz. 1) Ashi ieshi din fire; a se burzului; a se mania. 2) A se stramba la fatza in semn k ceva (o mancare sau o bautura) are gust rau. /<bulg. ocerja

otzara v vz otzari

otzari v vz otzari

otzeri v vz otzari

otzeri v vz otzari

OTZERÍ vb. IV v. otzarí.

otzarì v. Mold. 1. a ingrozi (de indignare): o fapta far’ de lege ce minteami otzareshte AL.; 2. a se infiora: batranul ashteapta moartea far’a se otzari NEGR. [Origina necunoscuta].

otzarắsc a í v. tr. (vechĭ otzeresc d. sirb. cjeriti bg. ocervam rus. [o]ščéritĭ atzĭ arata dintziĭ a rinji. V. shtiresc). Ingrozesc infiorez displac adinc. V. refl. Ma infior de dezgust orĭ de groaza (de ex. un copil caruĭa nuĭ place un medicament). Ma infuriĭ ma indirjesc.

otzerésc V. otzarasc.

!otzarí (a se ~) (pop.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se otzarắshte imperf. 3 sg. se otzará perf. s. 3 sg. se otzarí 3 pl. se otzarara; conj. prez. 3 sa se otzarásca; ger. otzaranduse; part. otzarat

otzarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. otzarasc imperf. 3 sg. otzará; conj. prez. 3 sg. shi pl. otzarásca

otzari (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. otzarasc imperf. otzara conj. otzarasca)

otzarasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rit prt. ritor adj. v.

OTZARI vb. v. amari cutremura indispune incrancena indurera infiora infricosha infuria ingrozi inspaimanta intrista mahni mania necaji racni rasti striga supara tremura tzipa urla zbiera zgudui.

otzari vb. v. AMARI. CUTREMURA. INDISPUNE. INCRINCENA. INDURERA. INFIORA. INFRICOSHA. INFURIA. INGROZI. INSPAIMINTA. INTRISTA. MIHNI. MINIA. NECAJI. RACNI. RASTI. STRIGA. SUPARA. TREMURA. TZIPA. URLA. ZBIERA. ZGUDUI.

otzerí (otzerésc otzerít) vb. refl. 1. A strica gustul unei mincari a irita a strepezi dintzii. 2. A se dezgusta a se incrunta. 3. A se supara a se bosumfla. Var. otzari otzari. Origine indoielnica. Trebuie sa aiba legatura cu sb. ceriti se „a ride sarcastic” (Scriban) bg. očervam „ashi arata coltzii” (Candrea) bg. cerja se „a lua un medicament” rus. ščeriti (Rosetti Studii ling. 28); dar baza comuna a acestor cuvinte nu este clara. Oricum nu e posibila der. din sl. ostriti „a ascutzi” (Cihac II 235) nici din lat. obterrere (Capidan Dacor. III 762). Der. otzerime s. f. (Mold. dezgust); otzeros adj. (Mold. inv. groaznic).