6 definitzii pentru ostracon
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ostracon sn [At: DN3 / V: ~chion / Pl: ? / E: ngr ὅστρακον ὀστράκιον] (Ant) Scoica pe a carei cochilie se scria numele celui condamnat la ostracizare.
OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a caror cochilie se scria numele celor condamnatzi la ostracizare. [Pl. ostraca var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon ostrakion].[1]
- Forma de plural ostraca este fortzata pentru limba romana. — gall
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a caror cochilie se scria numele celor condamnatzi la ostracizare. (< fr. gr. ostrakon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ostrachion sn vz ostracon
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OSTRÁCHION s.n. v. ostracon.
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
OSTRÁCON (< ngr.; din gr. ostrakon „cochilie carapace”) s. n. (In Antichitate) Ciob de ceramica sau cochilie (mai rar ashchie din silex) care se gaseau inscriptzii sau cuvinte in scriere pictografica. In Grecia era folosit la vot iar in Egipt pentru contabilitate exercitzii grafice etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||