6 definiții pentru ostracon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ostracon sn [At: DN3 / V: ~chion / Pl: ? / E: ngr ὅστρακον, ὀστράκιον] (Ant) Scoică pe a cărei cochilie se scria numele celui condamnat la ostracizare.
OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion].[1]
- Forma de plural ostraca este forțată pentru limba română. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ostrachion sn vz ostracon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTRÁCHION s.n. v. ostracon.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OSTRÁCON (< ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (În Antichitate) Ciob de ceramică sau cochilie (mai rar așchie din silex) pe care se găseau inscripții sau cuvinte în scriere pictografică. În Grecia era folosit la vot, iar în Egipt pentru contabilitate, exerciții grafice etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||