opțiuni
  • info

5 definiții pentru oscă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1), referitor la osci. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de osci (1). – Din fr. osque.

osc, ~ă [At: GRAUR, I. L. 201 / Pl: osci, osce / E: fr osque] 1 sm (Lpl) Veche populație din Italia centrală. 2-3 smf, a (Persoană) care făcea parte din această populație. 4 a Care aparține oscilor (1). 5 a Care se referă la osci (1).

OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.

ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. óscă, pl. ósce

Intrare: oscă
substantiv feminin (F10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscă
  • osca
plural
  • osce
  • oscele
genitiv-dativ singular
  • osce
  • oscei
plural
  • osce
  • oscelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oscă, oscesubstantiv feminin
osc, oscisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau era originară de acolo. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.