optulea, opta no [At: COD. VOR. 172/11 / V: (înv) ~tăle, optul, optule, (îrg) ~tălea (reg) ~tâlea, ~telea, ~tilea / E: opt¹] (Precedat de articolul „al”, „a”) 1-2 s, a (Număr, obiect etc.) care se află între al șaptelea și al nouălea într-un șir.

ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de art. «al», «a») Care se află între al șaptelea și al nouălea. L-a botezat pe al optulea – asta s-a întîmplat cu mulți ani în urmă. GALAN, B. I 140.

óptulea (al), a ópta num. ordinal (ea dift.). Care e după al șaptelea: regimentu al optulea, al optulea regiment, clasa a opta, a opta clasă.

optăle no vz optulea

optălea no vz optulea

optârlea no vz optulea

optelea no vz optulea

optilea no vz optulea

optul no vz optulea

optule no vz optulea

AL ÓPTULEA a ~a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul opt în ordinea numărării; care vine după al șaptelea. Deceniul ~. /opt + le + a

óptulea (al ~) num. m., f. a ópta; al VIII-lea/al 8-lea, a VIII-a/a 8-a

óptulea (precedat de al) num. m., f. a ópta

optulea

(al) optulea, (a) opta