OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare¹ + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

orecare pnh, anh vz oarecare

varecare pron. nehot. v. oarecare.

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

oarecáre² (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecắruia; f. oarecáre, g.-d. oarecắreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecắrora

oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecărora

oarecare (sg. și pl., m. și f.)

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.

*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.