opțiuni
  • info

17 definiții pentru nătântoc (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

nătântoc, ~oacă [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

motântoc, ~oacă a vz nătântoc

motânțoc, ~oacă a vz nătântoc

motrântoc, ~oacă a vz nătântoc

nătăntoc, ~oacă a vz nătântoc

netântoc, ~oacă a vz nătântoc

notântoc[1], ~oacă a vz nătântoc

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

NĂTÎNTÓC, -OÁCĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântóc adj. m., s. m. pl. nătântóci; f. sg. nătântoácă, g.-d. art. nătântoácei, pl. nătântoáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂTÂNTÓC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nătântóc, -oácă, nătântoci, -oace, adj. – (reg.; înv.) Prost, nătâng (Papahagi, 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (DEX, MDA); din nătâng (Scriban).

nătântóc, -oacă, adj. – (înv.) Prost, nătâng (Papahagi 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Cf. nătâng.

Intrare: nătântoc (adj.)
nătântoc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
  • nătântoacă
  • nătântoaca
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
  • nătântoace
  • nătântoacele
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
  • nătântoace
  • nătântoacei
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
  • nătântoace
  • nătântoacelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătântoc, nătântocisubstantiv masculin
nătântoacă, nătântoacesubstantiv feminin
nătântoc, nătântoacăadjectiv

  • 1. învechit regional Nătâng, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nătâng nătâng
    • format_quote De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. DLRLC
    • format_quote Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. nătâng DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.