ni¹ c [At: NECULCE, L. 50 / E: slv ни] (Îvp; are sau îcr nici) 1 (Îcn; rep) Exprimă negarea fiecărei alternative. Ni nu bea, ni nu mânca. 2 (Afirmativ; îcrî) Exprimă nehotărârea între două sau mai multe posibilități Si: când... când. Trimite ni pre unul, ni pre altul înaintea lui.

NI conj. (Învechit și popular; corelativ, indicînd o alternanță de acțiuni succesive) Cînd..., cînd...; acum..., acum...; ba..., ba... A ostenit măicuța Tot mutîndu-și pernuța Ni la umbră, ni la soare, Ni la cap, ni la picioare! TEODORESCU, P. P. 288.

2) ni conj. (vsl. ni). Nec. Cant. Ba... ba, cînd... cînd, aci... aci: ni pre unul, ni pre altul (Let. 2, 204).

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.^[1]

ni interj., conjcț.

ni conj. – Nici. – Istr. ni. Sl. ni (Tiktin). Der. din lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică. Sec. XVIII, azi rar.

ni (νη, de la cifra η’ = 7) 1. Denumire dată în muzica psaltică (v. bizanzină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde în nomenclatura silabică lui do*. 2. Numele celui de-al șaptelea sunet în gama* indiană.

ni subst. Treapta (nota) a șaptea pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „zo” și „pa” – Din n (cons. de legătură) + gr. i(ota).