5 definiții pentru nazareeană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAZAREEÁN, -Ă, nazareeni, -e, s. m. și f. 1. Nume dat de evrei primilor creștini; persoană care purta acest nume. ♦ Grupare iudeo-creștină din paleocreștinism; persoană care aparținea acestei grupări. 2. Adept al unei secte de fanatici creștini, apărută la începutul sec. XIX în Elveția și răspândită ulterior în Ungaria. 3. Persoană aparținând unui grup de pictori germani stabiliți la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din tradiția medievală și din cea a primitivilor italieni din Renașterea timpurie. – Din fr. nazaréen.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*nazareeánă (creștină, sectantă, pictoriță) s. f., g.-d. art. nazareénei; pl. nazareéne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NAZAREEÁN s., adj. v. nazaritean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NAZAREEAN s., adj. nazarinean, nazaritean.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
nazaréni s. m. și f. pl. Adepți ai unei secte neoprotestante apărute în Elveția în 1832 și răspândită în Ungaria în 1839-1841 de Hemsey, care reprezintă o ramură a baptiștilor și care se mai numesc și Următorii ai lui Hristos. – Din sl. nazareanin.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F16) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
nazareean, nazareeenisubstantiv masculin nazareeană, nazareenesubstantiv feminin
- 1. Nume dat de evrei primilor creștini; persoană care purta acest nume. DEX '09 DNsinonime: nazarinean nazaritean
- 1.1. Grupare iudeo-creștină din paleocreștinism; persoană care aparținea acestei grupări. DEX '09
-
- 2. Adept al unei secte de fanatici creștini, apărută la începutul secolului XIX în Elveția și răspândită ulterior în Ungaria. DEX '09 DN
- 3. Persoană aparținând unui grup de pictori germani stabiliți la Roma la începutul secolului XIX, care se inspirau din tradiția medievală și din cea a primitivilor italieni din Renașterea timpurie. DEX '09 DN
etimologie:
- nazaréen DEX '09 DN