NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. 3. (Inform.) A trece de la o informație la alta într-un document hipertext sau hipermedia. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.

naviga vi [At: MAIOR, IST. 24/7 / V: (îvr) năvega / Pzi: ~ghez, (rar) navig / E: fr naviguer] 1 (D. oameni) A călători cu o navă (1). 2 (D. oameni) A călători cu o aeronavă. 3-4 A conduce mersul (unei nave (1) sau al) unei aeronave. 5 (D. nave) A se deplasa pe apă Si: a pluti. 6 (D. aeronave) A se deplasa în aer sau în cosmos Si: a zbura.

NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.

NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave) A merge pe apă (urmînd un drum dinainte ales). Vapoare navigau pe mări pustii. C. PETRESCU, R. DR. 37. ♦ (Despre oameni) A călători cu o navă pe apă. Navighez. Da, da, navighez. Vezi tabla asta? E jurnalul meu de bord. SEBASTIAN, T. 32. De două luni navigam tot prin aceleași locuri. BART, S. M. 11. De trei zile-acum pe mare Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul n-am zărit! ALECSANDRI, O. 137. 2. (Despre vehicule aeriene) A pluti în aer, a zbura (urmînd un drum dinainte ales).

NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].

NAVIGÁ vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)

A NAVIGÁ ~ghéz intranz. 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe apă sau prin aer. 2) (despre persoane) A călători cu o navă. /<lat., it. navigare, fr. naviguer

navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari: navigând fără încetare AL.

năvega v vz naviga

* návig și -ghéz, a -gá v. intr. (lat. navigo, -áre, d. navis, navă și agere, a împinge. V. purg). Călătoresc cu corabia pe fluviĭ saŭ pe mare, conduc corabia. Călătoresc cu balonu saŭ cu aeroplanu.

navigá (a ~) vb., ind. prez. 3 navigheáză

navigá vb., ind. prez. 1 sg. navighéz, 3 sg. și pl. navigheáză

naviga (ind. prez. 1 sg. navighez, 3 sg. și pl. navighează)

navighez, -ghează 3.

NAVIGÁ vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)

NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)

a naviga în strâmtoarea Dardanele (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.