8 definiții pentru mătărângă

Explicative DEX

mătărângă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ng, ~trâ~, ~trin~, motrânc, motrinc / Pl: ~ngi / E: mg matring, motring, srb motόruga, matáruga] 1 (Înv) Jurubiță. 2 (Reg) Penis. 3 (Reg) Ciomag mare și gros. 4 (Reg) Pârghie. 5 (Reg, lpl) Lemne care stau cruciș la moara cu cai Si: cruci, răscruci.

motrânc s vz mătărângă

motrinc s vz mătărângă

MĂTĂRÎNGĂ s. f. (Ban.) Jurubiță, scul. Meterengĕ. AC, 353. Etimologie: cf. scr. mataruga, motoruga. Cf. m o t c ă.

Relaționale

MĂTĂRÂNGĂ s. v. jurubiță, membru, penis, pârghie, scul.

mătărîngă s. v. JURUBIȚĂ. MEMBRU. PENIS. PÎRGHIE. SCUL.

Argou

mătărângă, mătărângi s. f. (reg.) penis

Tezaur

MĂTĂRÍNGĂ s. f. 1. (Învechit) Jurubiță scul. Cf. ANON. CAR. 1 mătringă fhir galpen (a. 1 754). IORGA, S. D. XII, 68, cf. COMAN, GL. 2. (Regional) Organ genital masculin. Cf CIAUȘANU, GL., DR. V, 311, ALR I 1103/215,558 Merge moșul prin rogoz, Mare mătărîngă-a scos. (Porumbul). GOROVEI, C. 276. 3. (Regional) Ciomag mare și gros (Suseni Tîrgu Jiu). LEXIC REG. 45. 4. (Regional) Pîrghie. Com. din FRATA-CLUJ. 5. (Regional, la pl.) Lemnele care stau cruci la moara cu cai; cruci, răscruci (Comloșu Mare Jimbolia). Cf. H RV 177. – Pl.: mătărîngi. – Și: (regional) mătărîng; (BUDAI-DELEANU, LEX., DR. V, 311, ARH. FOLK VI, 297, ALR I 1103/215), motrînc (COMAN, GL.) motrínc (ib.) subst. ; mătringă (DR. V, 277) mătringă s. f. – Din magh. matring (motring). Cf. scr. motóruga, matáruga (P. Skok, în ZEITSCHRIFT, XLVII, 188).

Intrare: mătărângă
mătărângă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătărângă
  • mătărânga
plural
  • mătărângi
  • mătărângile
genitiv-dativ singular
  • mătărângi
  • mătărângii
plural
  • mătărângi
  • mătărângilor
vocativ singular
plural