măsălău sn [At: T. PAPAHAGI, M. 224 / V: masal~ / Pl: ? / E: pvb măsălui] I (Trs; Mar) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi Vz amiezătoare, meriză, staniște. 2 (Reg) Despărțitură la stână unde dorm boii.

măsălắu s.n. (reg.) loc unde stă noaptea și la amiază cireada de vite sau turma de oi.

MĂSĂLĂU s. n. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi. V. staniște, amiezătoare, meriză. Cf. T. PAPAHAGI, M. 224, CHEST. IV 54b/264, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Despărțitură la stînă unde dorm boii (Dejani-Făgăraș). Cf. CHEST. V 34/28. - Pl.:? – Și: masalău s. n. T. PAPAHAGI, M. 224. – Postverbal de la măsălui.