opțiuni

4 definiții pentru mănunchia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mănunchia vt [At: TDRG / V: (reg) ~uchia / Pzi: ~chez / E: mănuchi] (Rar) 1-5 A lega, a strânge în mănunchi (1, 2, 4, 5, 9). 6 A pune mâner unui obiect. corectată

mănuchia v vz mănunchia

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mănunchiá vb. I (reg.) a lega, a strânge mănunchi.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIÁ vb. I. Tranz. (Rar) 1. A lega, a strînge (în) mănunchi (I 1, 2, 3); a înmănunchia. Un pămătuf de busuioc mănunchiat prin o zdreanță, ap. TDRG. 2. A pune mîner unui obiect. Cf. m ă n u n c h i (II). Cf. TDRG. – Prez. ind.: mănunchez. – Și: (regional) mănuchiá vb. I. COSTINESCU. – V. mănunchi.

Intrare: mănunchia
verb (VT212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mănunchia
  • mănunchiere
  • mănunchiat
  • mănunchiatu‑
  • mănunchiind
  • mănunchiindu‑
 singular plural
  • mănunchiază
  • mănunchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mănunchiez
 (să)
  • mănunchiez
  • mănunchiam
  • mănunchiai
  • mănunchiasem
a II-a (tu)
  • mănunchiezi
 (să)
  • mănunchiezi
  • mănunchiai
  • mănunchiași
  • mănunchiaseși
a III-a (el, ea)
  • mănunchiază
 (să)
  • mănunchieze
  • mănunchia
  • mănunchie
  • mănunchiase
plural I (noi)
  • mănunchiem
 (să)
  • mănunchiem
  • mănunchiam
  • mănunchiarăm
  • mănunchiaserăm
  • mănunchiasem
a II-a (voi)
  • mănunchiați
 (să)
  • mănunchiați
  • mănunchiați
  • mănunchiarăți
  • mănunchiaserăți
  • mănunchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mănunchiază
 (să)
  • mănunchieze
  • mănunchiau
  • mănunchiară
  • mănunchiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)