15 definiții pentru mânjeală

din care

Explicative DEX

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de balegă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.

mânjea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~nzală, mun~ / Pl: ~eli / E: mânji + -eală] 1 Mânjire (1). 2 (Rar; ccr) Murdărie (2). 3 (Reg) Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4 (Trs) Un fel de aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se rupă, să nu se scămoșeze și să se răsucescă mai bine Si: mânjitură (3). 5 (Reg) Unsoare cu care se ung cămășile sau alte obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor Vz ursuc. 6 (Reg) Porțiune de pânză țesută, cuprinsă între spată și sulul de dinapoi al războiului. 7 (Mol) Mămăligă foarte moale, ca terciul Si: mănjăluță (1).

MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.

mânjeală f. 1. lucrarea de a mânji; 2. Mold. mânzală.

mujea sf vz mânjeală

MÎNJEÁLĂ, mînjeli, s. f. 1. Murdărie. 2. Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a le tencui și vărui. 3. Un fel de aluat făcut din sămînță de in sau din tărîțe, cu care se unge urzeala de cînepă, ca să nu se rupă firele la țesut. Stativi, tort, spată și mînjeală. DRĂGHICI, R. 77.

mînjálă f., pl. ca și mînzală, tînjală. Trans. Substanță cu care se mînjește (se zugrăvește, se văruĭește).

Ortografice DOOM

mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli

mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl. mânjéli

mânjeală, -jeli.

Relaționale

MÂNJEÁLĂ s. v. jeg, mânjire, murdărie, murdărire, necurățenie, pătare, scrobeală.

mînjea s. v. JEG. MÎNJIRE. MURDĂRIE. MURDĂRIRE. NECURĂȚENIE. PĂTARE. SCROBEALĂ.

Jargon

mânjeálă, mânjeli, s.f. – Terci din făină de mălai pentru uns firele de cânepă în timpul țesutului (Grad, 2000). – Din mânji (< sl. mazati) + suf. -eală (DEX, MDA).

Argou

mânjeală, mânjeli s. f. v. mangă.

Intrare: mânjeală
mânjeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânjea
  • mânjeala
plural
  • mânjeli
  • mânjelile
genitiv-dativ singular
  • mânjeli
  • mânjelii
plural
  • mânjeli
  • mânjelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânjea, mânjelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) mânji. DEX '09 DEX '98
  • 2. Murdărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdărie
  • 3. regional Amestec de lut și de balegă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. DEX '09 DLRLC
  • 4. Pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Stativi, tort, spată și mînjeală. DRĂGHICI, R. 77. DLRLC
etimologie:
  • Mânji + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.