3 definiții pentru mutatău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mutatău sn [At: ALRM II/I, h 375 / Pl: ? / E: mg mutatό] (Trs) Arătător (la ceasornic).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUTATĂU s. v. arătător, limbă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mutatău s. v. ARĂTĂTOR. LIMBĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: mutatău
mutatău substantiv neutru
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)