mucilagiu sn [At: KRETZULESCU, M. 170/19 / V: (înv) mucilag, mucilago / Pl: ~ii / E: fr mucilage, lat mucilago] 1 Substanță cleioasă care se află în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, asemănătoare prin compoziția chimică și prin structură cu guma vegetală și care, pentru proprietățile ei emoliente, este folosită în medicină la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. 2 Material cleios rezultat prin degradarea compușilor celulozici din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3 Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea, până la piederea caracterului fîbros, a pastei de hârtie.

MUCILÁGIU, mucilagii, s. n. Substanță vîscoasă care are proprietatea de a absorbi multă apă, fără să se dizolve, și care se găsește în diferite plante (rădăcina nalbei, semințele de in etc.).

MUCILÁGIU s.n. 1. Substanță cleioasă pe care o conțin unele plante, care se umflă în contact cu apa, devenind vâscoasă. 2. Material cleios rezultat din degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. Medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. [Pron. -giu. / < fr. mucilage, cf. lat. mucilago].

MUCILÁGIU s. n. 1. substanță vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compușilor celulosei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago)

mucilágiu [giu pron. gĭu] s. n., art. mucilágiul; pl. mucilágii, art. mucilágiile (-gi-i-)

mucilagíu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. mucilagíul; pl. mucilagíi, art. mucilagíile (sil. -gi-i-)

mucilagiu