6 definiții pentru moșică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȘÍCĂ, moșici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.
moșică sf [At: BÂRLEA, C. P. 236 / Pl: ~ici / E: moașă + -ică] 1-6 (Reg; șhp) Moașă (1-3) (tânără).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘÍCĂ, moșici, s. f. Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MOȘÍCĂ, moșici, s. f. 1. Diminutiv al lui moașă. (Cu pronunțare regională) Aceasta este moașa. Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX 158. 2. Băbuță. Bine-ai venit, moșică! SBIERA, P. 118. Bună ziua, voinicele! – Mulțămesc moșichii mele. ȘEZ. IX 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moșícă (reg.) s. f., g.-d. art. moșícii/moșíchii; pl. moșíci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșícă s. f., g.-d. art. moșícăi/moșícii/moșíchii; pl. moșíci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F48) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
moșică, moșicisubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui moașă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aceasta este moașa. Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX 158. DLRLC
-
etimologie:
- Moașă + sufix -ică. DEX '98 DEX '09