motzoc [At: GANE N. II 16 / V: mocioc ~og / Pl: ~oace ~uri / E: motz¹ + oc] (Reg) 1 sn Coc. 2 av (D. par) in forma de coc. 3 sn Motz¹ (1). 4 sn (if mocioc) Maciulie (1). 5 sn Neastampar. 6 sn Narav. 7 sn (Ie) A cauta (cuiva) ~ (sau ~uri) A cauta cuiva motiv de cearta. 8 sn (Iae) A incerca sa invinuiasca pe cineva.

MOTZÓC motzoace s. n. (Regional) Par adunat shi legat in virful capului; coc. Primarele cu cojoc Primaritza cu motzoc Judeca ciocoii foc. MARIAN S. 177. Ii prinde apoi cozile motzoc. SEVASTOS N. 236.

MOTZÓC motzoace s. n. (Reg.) Par adunat shi legat in varful capului; coc. Din motz¹ + suf. oc.

MOTZÓC ~oáce n. reg. Pieptanatura femeiasca cu parul rasucit sau impletit shi strans la ceafa ori in creshtet. /motz + suf. ~oc

motzoc n. motz mare: cu un motzoc d’asupra capului. ║ adv. vulvoiu: ia facut parul motzoc.

motzóc n. pl. oace (dim. d. motz). Motz care atirna. Motilca mototol ghem. Mold. Coc concĭ. Munt. est. Atzĭ abate (saŭ atzĭ veni) motzocu atzĭ veni gust de cearta. V. bizdic.

mocioc² sn vz motzoc

motzóc s. n. pl. motzoáce

motzoc tzoace.

MOTZÓC s. v. coc motz.

motzoc s. v. COC. MOTZ.

motzóc motzoáce s.n. (reg.) 1. motz care atarna. 2. coc conci. 3. hartzag neastampar. 4. maciulie.

MOTZOC Ion (?1564) boier moldovean. Mare vornic. La ajutat pe Alexandru Lapushneanul sa obtzina scaunul Moldovei in 1552 dar la tradat in 1561 trecand de partea lui DespotVoda care insa la parasit in favoarea lui SHtefan Tomsha. In 1564 la revenirea lui Lapushneanu a fugit in Polonia unde a fost executat din ordinul turcilor.

MOTZOC Mircea D. (19162006 n. Daeshti jud. Valcea) agronom roman. M. coresp. al Acad. (1963) prof. univ. la Bucureshti. Lucrari privind relatziile dintre eroziune shi factorii care o provoaca; cercetari privind metodele de conservare a solului („Contributzii la stabilirea epocii critice de eroziune pentru Campia Transilvaniei” „Eroziunea solurilor shi problemele privind combaterea ei”).