MÓTTO, mottouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. [Scris și: moto] – Din it. motto, germ. Motto.

MÓTTO s. n. v. moto².

*mótto n. fără pl. saŭ pl. motturĭ (it. motto. V. motet). Proverb saŭ altă cugetare pusă în fruntea uneĭ opere literare saŭ unuĭ articul de ziar.

moto² sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri / E: it motto, fr motto, ger Motto] Citat sau text scurt, în general aparținând unui autor celebru, care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. pentru a releva ideea fundamentală a scrierii respective.

MÓTO², motouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto.

MÓTO ², (rar) motouri, s. n. Citat care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. spre a reda ideea principală sau tendința autorului. – Scris și: motto.

MÓTO s.n. Fragment, citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc. pentru a arăta pe scurt ideea fundamentală a autorului. [< it. motto].

MOTO³ s. n. citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc., pentru a reda pe scurt ideea fundamentală a lucrării. (< it., fr. motto, germ. Motto)

MOTÓ ~uri n. Citat scurt care se pune la începutul unei opere artistice, al unui studiu științific sau al unui capitol, pentru a evidenția ideea de bază; epigraf. /<it. motto, germ. Motto

mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri

motto.

móto s. n., art. motóul; pl. motóuri

MÓTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)

MOTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)