3 definiții pentru monomembru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monomémbru adj. m., pl. monomémbri; f. sg. monomémbră, pl. monomémbre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MONOMÉMBRU, -Ă adj. (cf. fr. monomembre): în sintagma propoziție monomembră (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: monomembru
monomembru adjectiv
| adjectiv (A96) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)