9 definiții pentru monologa
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monologa vi [At: IBRĂILEANU, A. 108 / Pzi: ~ghez / E: fr monologuer] A vorbi fără a se adresa unui partener.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MONOLOGÁ ~ghéz intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monologá (a ~) vb., ind. prez. 3 monologheáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monologá vb., ind. prez. 1 sg. monologhéz, 3 sg. și pl. monologheáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monologa (ind. prez. 3 sg. și pl. monologhează)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
verb (V205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
monologa, monologhezverb
- 1. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: soliloca
- Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. DLRLC
- Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108. DLRLC
-
etimologie:
- monologuer DEX '09 DEX '98 DN