MON v. MONO. □ ~acant (v. acant) adj. cu un singur ghimpe; ~adelf (v. adelf) adj. cu staminele reunite intrun singur manunchi; ~andru (v. andru) adj. (despre flori) care are doar o singura stamina; ~odont (v. odont) adj. prevazut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. oftalmie) s. f. monopsie*; ~oic (v. oic) adj. care are flori unisexuate atit mascule cit shi femele dispuse pe aceeashi tulpina; ~opsie (v. opsie) s. f. malformatzie congenitala caracterizata prin prezentza unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. orhidie) s. f. malformatzie genitala constind in prezentza unui singur testicul.