MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care se referă la momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față; pentru un moment. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

momentan, ~ă [At: FLECHTENMACHER, T. 27^r/12 / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat momentaneus, it momentaneo, fr momentané, ger momentan] 1 a De scurtă durată, de moment Si: provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv) momental (1), momentos (1). 2 a (Grm; d. verbe și timpuri verbale, îoc durativ) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 3 a Instantaneu. 4 a (Înv; îs) Apoplexie ~ă Catalepsie. 5 a (Înv; îs) Moarte ~ Moarte subită. 6 a (Rar) Care se referă la momentul de față, la prezent Si: actual. 7 av Foarte scurt timp, puțin de tot. 8 av În prezent, în clipa de față Si: acum. 9 sn Reg) Fitil care provoacă explozie imediată, folosit pentru aprinderea explozibilelor în mine, în cariere etc.

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează numai un moment, care trece repede, de moment, trecător. Acțiune momentană. ▭ Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene... turcii ne atacară acum în ordine conică, HASDEU, I. V. 149. 2. Din momentul de față, de acum. Fu cuprins de o bucurie copilărească la gîndul acestei eliberări momentane. C. PETRESCU, A. 390. ♦ (Adverbial) Chiar acum, în clipa de față.

MOMENTÁN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecât, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus].

MOMENTÁN, -Ă adj. 1. de o clipă; de moment, trecător. ◊ (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată. ◊ (adv.) numaidecât, imediat. 2. actual, de față. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

MOMENTÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care durează un moment; cu durată de moment. 2) Care are loc în momentul de față. /<lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan

momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată.

*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n’am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan.

momentaneu, ~ee a vz momentan

momentán adj. m., pl. momentáni; f. momentánă, pl. momentáne

momentán adj. m., pl. momentáni; f. sg. momentánă, pl. momentáne

MOMENTÁN adj. v. actual, contemporan, curent, prezent.

MOMENTÁN adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. acum. 3. adj. v. instantaneu.

MOMENTÁN adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

momentan adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. PREZENT.

MOMENTAN adj., adv. 1. adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 2. adv. acum, deocamdată, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp de nimic altceva.) 3. adj. instantaneu. (Reacție ~.)

momentan adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.

MOMENTÁN, -Ă adj. (cf. fr. momentane, lat. momentaneus): în sintagmele aspect momentan, interjecție momentană, timp momentan și verb momentan (v.).