mișcă¹ sf [At: MARIAN, Î. 197 / Pl: ~ște / E: pbl bg мишка „șoricel”] (Reg) 1 Șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul „de-a mișca”. 2 (Îcs) De-a mișca Joc de copii sau de flăcăi și de fete, jucat mai ales la clăci sau la priveghi uri, în care unul dintre participanți este bătut la palmă sau la spate cu mișca (1).

mișcă² [At: ANTIPA, P. 328 / Pl: ~ște / E: nct] (Dob) Piatră în formă de inimă, cu care sunt ancorate carmacele.

míșcă f., pl. șcĭ (vest) și ștĭ, ște (bg. rut. miška, șoricel). Sud. Țușcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la jocu de arșice. V. motîlcă.

míșcă (míște), s. f. – Batistă legată cu care se dau lovituri la mîini, într-un joc de copii. Bg. miška „șoarece” (Candrea).