mixt, ~ă [At: (a. 1843) URICARIUL, IV, 430 / Pl: micști, ~e / E: fr mixte, lat mixtus, -a, -um] 1 a Alcătuit din elemente deosebite ca natură, origine, funcție etc. Vz amestecat, eterogen. 2 a (Îs) Școală ~ă Școală cu elevi de ambele sexe. 3 a (îs) Cor ~ Cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. 4 a (îs) Tren ~ Tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfa. 5 a (îs) Număr ~ sau (înv) fracție ~ă Număr compus din numere întregi și fracții ordinare. 6 a (Înv; îs) Linie ~ă Linie formată din porțiuni drepte și porțiuni curbe. 7 sfp Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile.

MIXT, -Ă, micști, -xte, adj. Alcătuit din elemente deosebite; eterogen. La venirea ungurilor în Ardeal, ei găsesc aici o populație mixtă, slavo-romînă, cu voievozi slavi. ROSETTI, I. SL. 19. Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. (Mat.) Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracțiuni.

MIXT, -Ă adj. Format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊ Școală mixtă = școală frecventată de elevi de ambele sexe; cor mixt = cor format din voci bărbătești și voci femeiești; (mat.) număr mixt = Număr format din numere întregi și din fracții. [Cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat].

MIXT, -Ă I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)

MIXT míxtă (micști, míxte) Care este format din mai multe elemente de natură diferită; constituit din elemente eterogene; amestecat; combinat. * Număr ~ număr care constă din numere întregi și din fracții ordinare. /<fr. mixte, lat. mixtus, ~a, ~um

mixt a. 1. compus din lucruri diferite: corp mixt; 2. care participă la caractere diferite: gen mixt.

*mixt, -ă adj., pl. m. micștĭ (lat. mixtus, d. miscére, a amesteca. V. mestec, mestricĭon, mistreț, metis). Amestecat, compus din lucrurĭ diferite: corp mixt. Fig. Care ține de unu și de altu: drama e un gen mixt între tragedie și comedie.

mixt adj. m., pl. micști; f. míxtă, pl. míxte

mixt adj. m., pl. micști; f. sg. míxtă, pl. míxte

mixt, -tă, micști, -xte.

+dublu mixt s. n. + adj.

mixt, cristal ∼, soluție solidă sau fază cristalină omogenă, cu compoziție chimică variabilă în limite finite; în c.m. constituenții chimici se substituie reciproc iar, datorită acestuifenomen, proprietățile fizice și chimice sunt aditive, adică se modifică treptat și regulat cu creșterea conținutului în cel de-al doilea component. Ex.: ZnCO3 – FeCO3, plagioclazii din seria albit (NaAlSi3O8) – anortit (CaAlSi3O8) etc. V. și izomorfism.

mixt I. 1. Formație vocală care include atât voci (1) feminine cât și voci masculine (ex. Cor m., grup vocal m.). 2. (În orchestrație*) Timbru m., timbru* complex, rezultând prin contopirea (prin execuție la unison*) a două sau mai multe timbruri simple, net distincte. Ex.: fl. + trp.; cl. + va.; c. fag. + trb. + c. bas. II. (în cântul greg.) Mod m., mod (I, 8) care utilizează atât autenticul cât și plagalul.

MIXT, -Ă adj. (cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat): în sintagmele determinant mixt, formă mixtă, limbă mixtă și mod mixt (v.).