mistru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 11/30 / Pl: ~ii/ E: pn mistrz, mistr] (Îvr) 1 Titlu ierarhic din anumite organizații militare, politice, religioase etc. din Evul Mediu. 2 Persoană care purta titlul de mistru (1).

*místru m. (pol. mistrz, d. germ. meister. V. meșter). Vechĭ (N. Cost.). Șef, magistru.

místru, míștri, s.m. (înv.) șef, conducător, magistru.

místru s. m. (Înv., rar) Titlu ierarhic în anumite organizații bisericești, militare etc. – Din pol. mistrz.