6 definiții pentru mirmecofag
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.
MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirmecofag, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: ~agi, ~age / E: fr myrmécophage] 1-2 (Animal) care se hrănește cu furnici.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRMECOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu furnici. [< fr. myrmécophage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRMECOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu furnici. (< fr. myrmécophage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mirmecofág adj. m., pl. mirmecofági; f. sg. mirmecofágă, pl. mirmecofáge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MIRMECO- „furnici”. ◊ gr. myrmex, ekos „furnică” > fr. myrméco-, engl. id., germ. myrmeko- > rom. mirmeco-. □ ~core (~chore, ~hore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul furnicilor; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu furnici; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Plantă) în care trăiesc furnici. 2. adj., s. m. și f., (Animal) care trăiește în furnicare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care oferă furnicilor hrană și adăpost; ~fob (v. -fob), adj., care se teme de furnici; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al furnicilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A11) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mirmecofag, mirmecofagăadjectiv
- 1. (Despre animale) Care se hrănește cu furnici. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- myrmécophage DEX '09 DEX '98 DN