micșunea sf [At: GRECESCU, FL. 50 / V: (îvr) mixoneală, (reg) ~șinea / Pl: ~ele / E: cf tc menekşe] 1 (Șîc ~-de-primăvară, ~-galbenă, ~ele-ruginite) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătând, uneori, în brun Si: micsandră, viorea-galbenă, (reg) foaltine, levcoaie-galbenă (Cheiranthus cheiri). 2 (Bot; șîc ~ele-de-câmp) Toporaș (Viola odorata). 3 (Bot) Tămâioară (Viola jovi). 4 (Bot) Viorea-nemirositoare (Viola hirta). 5 (Bot; șîc) ~ele-de-munte Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 6 (Bot) Micsandră (Matthiola incana). 7 (Bot) Nopticoasă (Hesperis matronalis). 8 (Bot; îf micșinea) Popilnic-iepuresc (Anemone hepatica). 9 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor, cu frunze mici, rotunde-ovale, crestate, cu flori de culoare albastru-închis Si: toporaș, viorea, viorică (Viola alpina). 10 (Bot; îae, lpl) Unghia-păsării (Viola declinata). 11 (Bot; îc) ~ele-gălbioare Trei frați (Viola saxatilis). 12 (Bot; îc) ~-galbenă Viorele galbene (Viola biflora). 13 (Bot; îc) ~ua-apei (sau ~-de-baltă) Roșățea (Butomus umbellatus).

MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Toporaș. Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țerei mele! HASDEU, R. V. 115. Îmi place micșuneaua, zambila dulce floare. ALEXANDRESCU, M. 191. Frunzuliță micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, 146. ◊ Expr. (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele = niciodată. A fost odată ca niciodată... pe cînd făcea plopșorul pere și răchita micșunele. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Compus: micșunele-ruginite (sau micșunea-galbenă) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, colorate în galben-auriu și brun, cu frunze ascuțite, acoperite cu peri (Cheiranthus cheiri). Iată la o fereastră cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I 322.

MICȘUNEÁ ~éle f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; șiboi. * Când va face plopul mere și răchita ~ele niciodată. [Art. micșuneaua; G.-D. micșunelei; Var. micșunică] /<turc. menekșe

micșuneà f. Mold. (în Muntenia micșunele) micsandră de coloare ruginie. [Metateză din turc. MENEKŠÉ].

micșuneá f., pl. ele (turc. menekše, viorea [lat. viola], d. pers. benefše; ngr. menexés. V. mixandră). Munt. vest. Viorea (viola odorata). Munt. est. Mold. Șiboĭ, o plantă cruciferă cu florĭ galbene ruginiĭ, roșiĭ și albe mirositoare (matthiola și cheiránthus). Rădăcină de micșunea. V. stînjinel.

micșinea sf vz micșunea

micșunică sf [At: PAMFILE, S. T. 210 / Pl: ~ele, (rar) ~ici / E: micșunea css] 1-13 Micșunea (1-13).

mixoneală sf vz micșunea

MICȘUNÍCĂ, micșunele, s. f. Micsandră.

micșuneá/micșunícă s. f., art. micșuneáua/micșuníca, g.-d. art. micșunélei; pl. micșunéle, art. micșunélele

micșuneá/micșunícă s. f., art. micșuneáua/micșuníca, g.-d. art. micșunélei; pl. micșunéle

!micșunică s. f., g.-d. art. micșunelei; pl. micșunele

MICȘUNEÁ s. 1. v. micsandră. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.

MICȘUNEÁ s. v. nopticoasă, tămâioară, toporaș, trei-frați-pătați, violetă, viorea.

MICȘUNEA s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micsandră, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.

micșunea s. v. NOPTICOASĂ. TĂMÎIOARĂ. TOPORAȘ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. VIOLETĂ. VIOREA.

MICȘUNEA-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.

MICȘUNEA-DE-MÚNTE s. v. toporaș, viorea, viorică.

MICȘUNELE-DE-MÚNTE s. pl. v. unghia-păsării.

MICȘUNELE-GĂLBIOÁRE s. pl. v. trei-frați.

micșunea-de-baltă s. v. ROȘĂȚEA.

micșunea-de-munte s. v. TOPORAȘ. VIOREA. VIORICĂ.

micșunele-de-munte s. pl. v. UNGHIA-PĂSĂRII.

micșunele-gălbioare s. pl. v. TREI-FRAȚI.

micșuneá (micșunéle), s. f. – 1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăți de violete (Viola declinata, V. hirta, V. saxatilis, V. Jooi, V. tricolor). – „3.” Micsandră (Matthiola incana). Tc. mehekșe, din per. benefše (Șeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše. – Der. micșuniu, adj. (violet).

CHEIRANTHUS L., MICȘUNELE RUGINITE, fam. Cruciferae. Gen originar din nordul Africii, estul Asiei, America de N și Europa, 10-.12 specii, plante erbacee sau subfrutescente (cca 25-80 cm înălțime), perene, cultivate ca bianuale, ramificate sau neramificate. Frunze întregi, lanceolate, verzzi, late sau înguste. înflorește în apr.- iun. Flori variat colorate: aurii, galbene- deschis, brune-închis sau deschis, ruginii, violete, mov, cu miros suav, dispuse în raceme. Fructul, silicvă 4-unghiulară cu semințe plane.

când o face plopul pere (și răchita micșunele) expr. niciodată.