opțiuni

3 definiții pentru meria

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meria vr [At: CONV. LIT. XLV, 583 / Pzi: ~iez / E: nct] (Mun) A-și freca sau lovi în mers un picior cu celălalt, adesea rănindu-se Si: a se cosi.

mériĭ (mă), a -á v. refl. (cp. cu sîrb. meriti, a măsura). Munt. vest. Mă cosesc (vorbind de caĭ în mers): caiĭ mi s’aŭ meriat (CL. 1911, 583).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”.

Intrare: meria
verb (V103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meria
  • meriere
  • meriat
  • meriatu‑
  • meriind
  • meriindu‑
 singular plural
  • merie
  • meriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • merii
 (să)
  • merii
  • meriam
  • meriai
  • meriasem
a II-a (tu)
  • merii
 (să)
  • merii
  • meriai
  • meriași
  • meriaseși
a III-a (el, ea)
  • merie
 (să)
  • merie
  • meria
  • merie
  • meriase
plural I (noi)
  • meriem
 (să)
  • meriem
  • meriam
  • meriarăm
  • meriaserăm
  • meriasem
a II-a (voi)
  • meriați
 (să)
  • meriați
  • meriați
  • meriarăți
  • meriaserăți
  • meriaseți
a III-a (ei, ele)
  • merie
 (să)
  • merie
  • meriau
  • meriară
  • meriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)