MÉMBRU, -Ă, membri, -e, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

membru [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 172 / V: (înv) ~ro sn, ~ron sm / Pl: ~ri, ~re, (rar; sn) ~uri / E: lat membrum, fr membre, it membro] 1 smf Persoană care face parte dintr-o colectivitate organizată. 2 smf Fiecare dintre persoanele sau unitățile care alcătuiesc o grupare sau o organizație socială, politică, culturală etc., considerată în raport cu aceste organizații Si: (înv) mădular (7). 3 sn Fiecare dintre părțile exterioare articulate ale trupului omului sau al animalului, care formează organ cu rol important în îndeplinirea unor funcții de relație Si: (îvp) mădular (1). 4 sn (La oameni; îs) ~ superior (sau toracic) Mână. 5 sn (La oameni; îs) ~ inferior (sau abdominal) Picior. 6 sn (Rar) Cap. 7 sn (Șîs ~ viril) Penis. 8 sm, (rar) sn Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice. 9 sm, (rar) sn Fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 10 sn (Lin) Fiecare dintre părțile unei propoziții, ale unei fraze sau ale unei perioade.

MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

MÉMBRU², MÉMBRĂ, membri, membre, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o organizație socială, politică, culturală sau dintr-o asociație, alianță etc. Existența comitetului și numele membrilor trebuie a rămîne secrete. GHICA, A. 461. Dascăle Macovei... tu care ești membrul Societății geografice din Podul Iloaiei, trebuie să cunoști partea asta de lume. ALECSANDRI, T. I 425. ◊ Membru activ v. activ.

MÉMBRU, -Ă s.m. și f. Cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. [< lat. membrum, cf. fr. membre].

MÉMBRU, -Ă I. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. II. s. n. 1. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale. ♦ ~ viril = penis. 2. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period. III. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații. ◊ fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. (< lat. membrum, fr. membre)

mémbru, -ă s. m. f. Membru de partid ◊ „A.C. are defectul că «nu e membru» [al partidului de guvernământ].” Lupta 7 XI 95 p. 3

MÉMBRU² ~i m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre

membru n. și m. 1. partea corpului ce ține de trunchiul animal: brațele și picioarele; 2. fig. fiecare din persoanele cari compun o societate sau o familie: membru al Academiei; 3. fiecare parte a unui period sau a unei fraze; 4. fiecare din cele două părți ale unei ecuațiuni separate prin semnul egalității.

*mémbru n., pl. e (lat. membrum). Mădular, dependență a unuĭ corp: mînile și picĭoarele îs membre ale corpuluĭ. Fig. Fie-care parte a unuĭ period orĭ uneĭ fraze. Fie-care parte separată pin semnu egalitățiĭ într’o ecŭațiune. S. m. (fem. membră, ca șefă). Fie-care persoană din care se compune o societate, o familie: membriĭ Academiiĭ.

membron sm vz membru

mémbru¹ (persoană, parte a unei expresii matematice) s. m., art. mémbrul; pl. mémbri, art. mémbrii

mémbru (persoană, parte a unei expresii matematice) s. m., art. mémbrul; pl. mémbri, art. mémbrii

membru, -bre (ale corpului) și -bri (ai unei corporațiuni).

cárte de mémbru s. f. + prep. + s. m.

cárte de mémbru s. f. + prep. + s. m.