melci s vz melc

MELCI s.n. (Mold.) Orbita ochiului. I-au ieșit ochiul cel direp din melci în afară. DOSOFTEI, VS. Nu capul, ce melciurile ochilor își întoarce, cu carile în toate părțile slobod cîntă. CI, 172; cf. CI, 100. Etimologie necunoscută. Cf. bg. melčo.

melc m. (din maĭ vechĭu melcĭ, ca copac din copacĭ, ĭar melcĭ prescurtat din cobelcĭ, cubelcĭ, cucumelcĭ a. î. D. rom vine bg. mélčev, mélčo, pol. malž [Bern. 2, 33]. V. culbec). Vest. Culbec. Arg. S. n., pl. urĭ. Vertebră. Vechĭ, azĭ Cov. melcĭ, pl. ĭurĭ, orbita ochĭuluĭ. V. bourel și ghioc 1.

MELCI s. v. orbită.

melci s. v. ORBITĂ.