O definiție pentru megalandru
Jargon
MEGAL-, v. MEGALO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine mari; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., macroencefalie*; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu dinții mari. 2. s. n. pl., Lamelibranhiate heterodonte cu cochilie groasă și echivalvă, avînd pe fiecare valvă cîte doi dinți cardinali mari; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., mărire congenitală a diametrului globului ocular; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii, care constă în impresia de mărire a obiectelor.
Intrare: megalandru
megalandru adjectiv
| adjectiv (A96) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)