MEDITERANEEÁN, -Ă, mediteraneeni, -e, adj. Care aparține Mării Mediterane sau regiunilor situate în vecinătatea ei, privitor la Marea Mediterană sau la regiunile din jurul ei. ♦ Climă mediteraneeană = climă temperată, cu ierni calde, caracteristică pentru regiunile din jurul Mării Mediterane. [Pr.: -ne-ean. – Scris și: mediteranean] – Din fr. méditerranéen.

mediteranean, ~ă a [At: LOVINESCU, C. V, 24 / P: ~ne-an / Pl: ~eeni, ~eene / E: fr méditerranéen] 1 Care aparține Mării Mediterane Si: (rar) mediteran (1). 2 Care aparține regiunilor situate în vecinătatea Mării Mediterane Si: (rar) mediteran 3 Referitor la Marea Mediterană Si: (rar) mediteran (3). 4 Referitor la regiunile din jurul Mării Mediterane Si: (rar) mediteran (4). 5 Specific Mării Mediterane Si: (rar) mediteran (5). 6 Specific regiunilor din jurai Mării Mediterane Si: (rar) mediteran (6). 7 (Îs) Climă ~ă Climă de tip temperat, cu ierni calde, caracteristică pentru regiunile din jurul Mării Mediterane.

MEDITERANEÁN, -Ă, mediteraneeni, -e, adj. Care aparține Mării Mediterane sau regiunilor situate în vecinătatea ei, privitor la Marea Mediterană sau la regiunile din jurul ei. ♦ Climă mediteraneană = climă temperată, cu ierni calde, caracteristică pentru regiunile din jurul Mării Mediterane. [Pr.: -ne-an] – Din fr. méditerranéen.

MEDITERANEÁN, -Ă, mediteraneeni, -e, adj. Care ține de Marea Mediterană, se referă la ea sau e situat în vecinătatea ei. Frumusețea lor se ivește, uneori, tot atît de pe neașteptate și desăvîrșit, ca în legendele de țărm mediteranean ale mitologiei. Bogza, C. O. 283. ◊ Climă mediteraneană = nuanță a climatului temperat, cu ierni calde, caracteristică în special regiunilor din jurul Mării Mediterane. – Pronunțat: -ne-an.

MEDITERANEÁN, -Ă adj. 1. De la Marea Mediterană. ◊ Climă mediteraneană = climă temperată, cu ierni blânde, caracteristică regiunilor din jurul Mediteranei. 2. (Geol.) Care aparține miocenului inferior și superior. // s.n. (Geol.) Ansamblu de etaje ale miocenului. [Pron. -ne-an. / < fr. méditerranéen].

MEDITERANEÁN, -Ă I. adj. referitor la Marea Mediterană. ◊ climă mediteraneană – climă temperată, cu ierni blânde, caracteristică regiunilor din jurul Mediteranei. II. s. n. 1. neogen. 2. ansamblu de etaje ale miocenului. (< fr. méditerranéen)

MEDITERANEÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de Marea Mediterană; propriu Mării Mediterane. Bazin ~. Climă ~ană. Regiune ~ană. [Sil. -ne-an] /<fr. méditerranéen

*mediterán, -ă și -neŭ, -ée adj. (lat. mediterráneus, d. medius, mijlociŭ, și terra, țară, pămînt. Cp. cu subteran). Al măriĭ Mediterane: clima regiunilor mediteranee e caldă și uscată. Marea mediterană (saŭ ca s. f. Mediterana), marea dintre Eŭropa, Asia și Africa. – Și mediteranean (fr. méditerranéen).

!mediteraneeán (-ne-ean) adj. m., pl. mediteraneéni (-ne-eni); f. mediteraneeánă, pl. mediteraneéne

mediteraneán adj. m. (sil. -ne-an), pl. mediteraneéni (sil. -ne-eni); f. sg. mediteraneánă, pl. mediteraneéne

mediteranean (e-a)

MEDITERANEÁN adj. (rar) mediteran. (Zona ~.)

MEDITERANEAN adj. (rar) mediteran. (Zona ~.)

Mediteranean (înv.), vechea denumire a epocii (sistemului) Mioc. M. era împărțit în M.I. (cuprinzând etajele Aquitanian și Burdi- galian) și M.II (cu etajele Helvețian, Tortonian și Sarmațian). (V.M.)

mediteraneană, serie ∼, (înv.), provincie petrografică în care sunt cuprinse asociațiile de roci vulcanice terțiare și act. cu caracter alcalin și nesaturat, bogate în potasiu, care constituie masa principală a vulcanitelor din M. Mediterană (Vezuviu, Stromboli).