marțolea s [At: ANON. CAR. / V: ~oale sf, ~ole sf, mărțoală sf, măr~ sf, mârțoială sf / E: cf marți¹] 1 (Îvp; în superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrând în noaptea de marți spre miercuri Si: marțiseara (1). 2 (Îvp; în superstiții) Sărbătoare legată de credința în marțolea (1) Si: marțiseara (4). 3 (Reg; dep) Cal bătrân.

MARȚÓLEA s. f. (În superstiții) Numele unei ființe imaginare răufăcătoare, care ar umbla în noaptea de marți spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le găsește lucrând. – Din marți¹.

MARȚOLEA subst. (Ban.) Marți seara. Martzolya. AC, 352. Etimologie: cf. marți.

MARȚÓLEA s. art. (MITOL. POP.) (reg.) marțiseara (art.).

MARȚOLEA s. art. (MITOL. POP.) (reg.) marțiseara (art.).

marțólea subst. (În superstiții) Ființă imaginară în chip de babă, care pedepsește femeile care lucrează în noaptea de marți spre miercuri; mărțoaia, marțiseara. – Cf. marți.

MARȚOLEA sau MĂRȚOAIA (în mitologia românească), divinitate, nefastă, imaginată ca o babă slută, ce pedepsește femeile care lucrează marțea, de obicei omorându-le copiii. Concepția folclorică a amplificat superstiția, considerând ziua de marți neprielnică, ca ziua în care sunt „trei ceasuri rele”.

MARȚÓLEA subst. 1. (În superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrînd în noaptea de marți spre miercuri; marțiseara (1). Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, CIHAC, II, 187. Era baba Cloanța. Fiind însă că întîmplarea o aduse chiar într-o marți seara, Ileana credea că vede pe marțolea. RETEGANUL, P. I, 53. Și ieși marțolea (marți seara) afară să aștepte pe muma pădurei. id. ib. V, 43. Uită-te la mîndra ta Că gîndești că-i marțolea. id. CH. 43, cf. PAMFILE, DUȘM. 109. Marți nici se toarce nici se coase, că vine marțole. GOROVEI, ap. CADE, cf. ALR II 5755/260. 2. Numele unei sărbători legate de credința în marțolea (1); marțiseara (2). MARIAN, S. R. I, 113. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal bătrîn (Soconzel-Satu Mare). DR. V, 210. – Și: (1) marțóle, marțoále (ȘĂINEANU, U.), mărțólea (ALR II 5755/260), mărțoálă (ALEXI, W.), mîrțoálă (BARCIANU, DDRF) s. f. – Cf. m a r ț i¹.