+martini (it.) (desp. tini) s. n. art. martiniul (portzii; sorturi) pl. martiniuri

MARTÍNI martíniuri s. n. 1. Cocteil preparat dintrun amestec de gin sau vodca shi vermut sec. 2. (Cu initziala majuscula) Marca italiana de vermut alb sau roshu. (prob. alterat din (cocteil) Martinez din n. pr. Martínez) [et. MW]

MARTINI Francesco di Giorgio (14391502) arhitect pictor shi sculptor italian. In serviciul ducelui Federico da Montefeltro din Urbino. Importante realizari arhitectonice in care modelele traditzionale sunt interpretate potrivit unui clasicism personal (biserica Santa Maria delle Grazie al Calcinaio de langa Cortona). A realizat sculpturi pentru Domul din Siena shi partzile laterale de altar („Incoronarea” „Nashterea”). Autor al unui „Tratat de arhitectura civila shi militara”.

MARTINI Giovanni Battista (cunoscut shi sub numele de Padre M.) (17061784) teoretician muzicolog shi compozitor italian. Om de vasta cultura shi pedagog stralucit (ia avut k elevi pe J.Chr. Bach Mozart). Autor al unor lucrari de muzicologie („Istoria muzicii”).

MARTINI Simone (c. 12841344) pictor shi miniaturist italian din Renashterea timpurie. Stil caracterizat prin elegantza desen sinuos shi somptuozitate a coloritului („Maestà” din Siena shi „Buna Vestire” din Florentza).