mangalau sn [At: (a. 1821) IORGA S. D. XXI 415 / V: mangalau (Pl: mangalaua) man~ mangarl~ ~garl~ ~gul~ mangal~ man~ (Pl: mangalaua) / Pl: ~laie / E: mg mángolό] 1 (Reg) Bucata dreptunghiulara de lemn cu una dintre suprafetze brazdata de shantzuri cu care se calca rufele de panza groasa infashurate in prealabil pe un sul de lemn Si: mangalitor manjalau¹. 2 (Mol; Buc) Scandura dreptunghiulara cu suprafatza brazdata de shantzuri care se freaca rufele la spalat Si: (reg) magla¹ manjalau zolitor. 3 (Reg) Mai² (7). 4 (Trs; Mol) Tavalug folosit in lucrarile agriole. 5 (Reg; if mangalau) Mistrie. 6 (Reg) Organ genital al calului.

MANGALẮU mangalaie s. n. (Regional) Obiect lung dreptunghiular de lemn sau de metal cu suprafatza ondulata care se freaca rufele la spalat shi cu care se netezesc la tzara rufele groase infashurate in prealabil pe un sul de lemn. Camashile iam spalat... Cu mangalau leam calcat. SEVASTOS C. 143. Variante: minjalau s. n.

mangalắŭ n. pl. aĭe mágla shi mígla f. pl.e (ung. mángoló mangorló pol. magla [de unde vine rom. magla]; mrus. magelĭ germ. mangel mlat. manga mangana vfr. mangoneau prashtie: it. mángano prashtie mangalaŭ; ngr. mánganon mangalaŭ d. vgr. mágganon balista pe cilindri. V. mangealic minghinea). Nord. O bucata de lemn crestat orĭ de tabla de zinc undulata de care se freaca rufele la spalat (SHez. 36 12). Un aparat compus din doŭa sulurĭ de lemn care supt apasarea unei greutatzĭ netezeshte rufele puse pe o masa (inlocuit azĭ cu feru de calcat).

mangarlau sn vz mangalau

mangulau sn vz mangalau

mangalau sn vz mangalau

mangalau sn vz mangalau

MINJALAU s. n. v. mangalau.

mangalau n. lemn crestat de netezit panzeturi postavuri. [Ung. MANGOLÓ].

2) mígla V. mangalaŭ.

mangalắu (reg.) s. n. art. mangalắul; pl. mangaláie

mangalau s. n. art. mangalaul; pl. mangaláie

MANGALAU s. (reg.) magla manjalau zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)

MANGALAU s. v. tavalug valatuc.

*MANGALAU s. (reg.) magla minjalau zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)

mangalau s. v. TAVALUG. VALATUC.

mangalắu (láie) s. n. 1. Sul tavalug. 2. Faltzuitor. Mag. mángalló (Philippide Principii 4; Cihac II 514; Gáldi Dict. 143). In Trans. Mold. shi Bucov. Der. mangalui vb. (a calca rufe).

MANGALAU s. n. 1. (Transilv. Bucov. Mold.) Bucata dreptunghiulara de lemn cu una dintre suprafetze brazdata de shantzuri cu care se calca rufele de pinza groasa (infashurate in prealabil pe un sul de lemn). 1 mangalau di calcat strai (a. 1 821). IORGA S. D. XXI 415 cf. LB LM GHETZIE R. M. TDRG SHAINEANU D. U. Cu mangalau leam calcat. SEVASTOS C. 143 cf. com. MARIAN com. din PIATRA NEAMTZ ALR II 3 386/53 260 279 284 316 334 353 365. ♦ (Mold. Bucov.) Scindura dreptunghiulara cu suprafatza brazdata de shantzuri care se freaca rufele la spalat; (regional) magla¹ minjalau zolitor. Cf. SHEZ. III 70 com. din STRAJARADAUTZI A V 15 18 VI 4 26 IX 1. ♦ (Regional) Mai ² (II 1). Com. din BRASHOV. 2. (Transilv. Mold.) Tavalug (folosit in lucrarile agricole). Cf. CABA SAL. 99 com. din MARGINEARADAUTZI. ALR SN I h 26 ALRM SN I h 12 A I 13 22 26 31 35. 3. (Regional in forma mingalau) Mistrie (RoshiaBeiush). ALR II/I h 241/310. 4. (Pe teritoriul fostului judetz Somesh) Organul genital al calului. DR. V 312. Pl.: mangalaie. SHi: mangarlau (BL II 59) mangulau (A I 35) mangalau (ALR II 3 386/353 ALR SN I h 26 A I 13 22) mangalau (ALR II 3 386/353 ALR SN I h 26/810 ALRM SN I h 12 A I 13 ; pl. mangalaua A I 22) mangarlau (ALR II 3 386/260) mingalau (GHETZIE R. M. SHAINEANU D. U. com. MARIAN ALR II 3 386/53 ALR SN I h 26 A I 26 31 IX 1) mingalau (CABA SAL. 99 com. din PIATRA NEAMTZ com. din STRAJA SHÍ MARGINEARADAUTZI ALR SN I h 26: pl. mingalaua ALR i 3 386/279 284 316 334 353 365 ALR SN I h 26) s. n. Din magh. mángoló.