MANDÍNGO s. n. Limbă negro-africană vorbită de un grup etnic din Africa occidentală. (cf. germ. Mandingo, fr. mandingue)

MANDÍNGO subst. 1. S. m. Membru al populațiilor care trăiesc în regiunea văii superioare a râului Niger, din vestul Africii. 2. S. n. Grup de limbi înrudite mande, incluzând bambara, malinke și maninka, foarte răspândite în vestul Africii; mandekan. (cf. engl. mandingo < mandingo mandeŋga < mandi mande) [AHDEL]

MANDÍNGO (< fr.) subst. Grup de populații africane cu peste 3 mil. de oameni, care trăiesc în Guineea, Gambia, Sénégal, Mali. Vorbesc o limbă aparținând grupului sudanez, dar care are numeroase dialecte. De religie musulmană. Principalele subgrupe: bambara, soninke, malinke.