maleficiu sn [At: DN³ / P: ~ciu / Pl: ~ii / E: fr maléfice] (Liv) 1 Faptă rea, comisă intenționat. 2 Pagubă. 3 Farmece făcute pentru a influența negativ oamenii, recoltele etc.

MALEFÍCIU s.n. (Liv.) 1. Faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. [Pron. -ciu. / < lat. maleficium, fr. maléfice].

MALEFÍCIU s. n. 1. faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. (< lat. maleficium, fr. maléfice)

malefíciu (livr.) [ciu pron. cĭu] s. n., art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (-ci-i-)

malefíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (sil. -ci-i-)

MALEFÍCIU, maleficii, s. n., Operațiune magică, sortilegiu care urmărește să facă rău unei persoane, bunurilor, animalelor sau culturilor sale; rezultatul acestei acțiuni. – Din fr. maléfice, lat. maleficium.